Prezentare
Încă din copilărie, desenul, formele și creația manuală i-au umplut fiecare zi. A crescut într-o familie de artiști: tatăl ei a lucrat ca pietrar și desena, iar mama ei picta. Pentru ea era firesc ca, mai devreme sau mai târziu, să pornească spre o meserie care cere îndemânare și creativitate. La școală a învățat industria panificației, iar mai târziu a și lucrat în acest domeniu – însă dragostea pentru creație nu a părăsit-o niciodată. În 2009 și-a deschis propria afacere, în familie. Nu a existat un plan măreț, nici un început spectaculos. Doar o dorință simplă: să facă în fiecare zi ceea ce iubește cu adevărat. Să deseneze, să modeleze, să dea viață unor lucruri care până atunci nu existau. Și până astăzi, acesta a rămas cel mai important lucru pentru ea. Unul dintre cele mai speciale momente ale carierei sale a fost acela când a putut realiza turtă dulce pentru Papă. Rezultatul a fost un ornament simplu, natural, în formă de cruce – făcut din suflet, gratuit, cu toată respectarea. Chiar dacă fotografia nu mai există, trăirea a rămas cu ea pentru totdeauna. Pentru ea, orice succes începe în clipa în care clientul îi preia lucrarea cu un zâmbet. Nu banii contează, ci bucuria pe care o aduce un obiect făcut manual. Dezamăgirile mai degrabă o ajung din urmă la târguri, unde uneori trebuie să lupte pentru un loc și nu simte mereu că oamenii înțeleg câtă muncă și iubire se ascund în fiecare piesă. Între timp lumea s-a schimbat. Acum minimalismul este în vogă, ceea ce, pentru un meșteșugar ca ea, reprezintă o provocare, fiindcă motivele, detaliile și decorațiunile sunt cele mai apropiate de inima ei. Dar învață să se adapteze – și simte că și această nouă epocă o învață ceva important. Ea trăiește această meserie ca pe o vocație, nu ca pe o pasiune trecătoare. Spune că ar vrea să continue această muncă cât mai mult timp, chiar dacă uneori obosește. Pentru că tot ceea ce iese din mâinile ei vine din inimă. Crede cu tărie că căldura meșteșugului autentic nu își va pierde niciodată valoarea.
Számára minden siker ott kezdődik, amikor a megrendelő mosollyal veszi át a munkáját. Nem a pénz számít, hanem az öröm, amit a kézzel készített tárgy okoz. A kudarc inkább a vásárokban éri, ahol néha keményen meg kell küzdeni a helyekért, és nem mindig érzi, hogy értik, mennyi szeretet és munka van egy-egy darabban. Közben a világ is változik. Most a minimalizmus a divat, ami számára kézművesként kihívás, hiszen a részletek, a motívumok, a díszítés állnak legközelebb a szívéhez. De tanul alkalmazkodni – és úgy érzi, ez az új korszak is megtanít valamire. Hivatásként él meg minden napot, nem múló fellángolásként. Azt mondja: szeretné ezt a munkát sokáig folytatni, még akkor is, ha néha elfárad. Mert ami a kezéből kikerül, az mindig szívből jön. Hisz abban, hogy az őszinte kézművesség melegsége sosem veszít az értékéből.
